Sunt Ioana Andreea Popescu și am participat în perioada 14-23 Iulie 2021 în proiectul Love Ur Neighbor realizat în Mezőkövesd, Ungaria de către organizaţia SZÍN-BÁB Egyesület prin intermediul programului ERASMUS+. Am făcut parte din echipa României alături de Dănuț Stanciu, Preşedintele Asociaţiei Preocupaţi de Viitor, 3 fete (Maria, Daria și Cosmina) și un băiat (Robert).

Proiectul a fost pregătit înainte prin întâlniri online în special, astfel că până la momentul plecării am aflat ce urma să se întâmple în prima mea experienţă ERASMUS+.

 Am ajuns în Mezőkövesd, Ungaria, alături de Dănuț Stanciu în data de 14 iulie puţin după prânz. În seara acelei zile a fost desfășurată prima activitate (un name game prin intermediul căruia fiecare spunea prin ce este unic față de ceilalți). Aceasta (precum majoritatea activităților din sesiunea de dimineață) au avut loc în aer liber de lângă campus.

În următoarele două zile a continuat procesul de cunoaștere reciprocă a membrilor grupurilor altor țări (Ungaria, Slovacia și Serbia). Cu alte cuvinte, printre altele am avut încă 2 jocuri de tip game name, printre care unul presupunea și aruncarea unei mingi, iar cel de al doilea (cel ales de mine) unul cu adjective sau cu stări de spirit care să înceapă cu aceeași inițială a numelui.

Probabil urmează întrebarea: Cum ai ajuns să propui un joc în condițiile în care au existat doi traineri pentru asta?. Ei bine, din a treia zi trebuia să își asume cineva rolul de persoană care să propună jocuri pentru tinerii din cele 4 țări. Iar în aceea zi nu a existat nimeni care să-și asume acest rol. Așa că în respectiva zi am fost atât fotograf, cât și persoană cu jocuri (și am impus jocul menționat mai sus și Simon said … pentru sesiunea de dimineață și un joc de citire a unor cuvinte în limba altei națiuni pentru sesiunea de prânz).

Un alt subiect important pentru mine l-a constituit cel al serilor culturale. În data de 16 iulie (chiar în ceea de a treia zi de tabără) au avut loc mai întâi seara culturală a Slovaciei, apoi cea a Ungariei, iar peste două zile cea a României, urmată de cea a Serbiei. Prima seară culturală a constat într-o prezentare generală a Slovaciei, urmată de un videoclip și de un joc de dicție (jucat de câte un reprezentat al fiecăreia dintre celelalte țări și de câțiva slovaci) câștigat de mine și de Viktor (reprezentantul Ungariei). Ce-a de a doua țară a avut doar o prezentare generală a Ungariei, dar aceasta s-a remarcat prin faptul că informațiile erau scrise în maghiară (prezentatorul ni le traducea pe cale orală în engleză). Seara noastră culturală a constat în  ascultarea unei părți din Imnul Național al României, în prezentarea generală a țării, în ilustrarea și explicarea a 4 expresii românești și în alt joc de dicție. Seara culturală sârbească a constat într-un videoclip informativ și într-un quiz cu privire la Serbia.

Ziua de 19 iulie a fost liberă pentru noi și am avut posibilitatea să ne ducem la Ștrandul din apropierea campusului sau să facem orice altceva. Unii dintre noi s-au dus la ștrand, în timp ce alții au vizitat Budapesta sau alte locuri ori s-au relaxat în campus. Pentru mine această zi a reprezentat atât un prilej pentru testarea băilor termale (de dimineață), cât și unul pentru vizualizarea aspectului caselor din apropierea campusului (erau foarte viu colorate și arătau foarte îngrijit, fapt valabil și pentru cele din orașul propiu-zis, pe care l-am vizitat pe jos cu una sau două zile înainte).

În zilele de 21 și 22 iulie au avut loc câte 2 workshop-uri pe zi care trebuia să respecte ca tematică zona de respectare a diferențelor între diverse grupuri sociale (etnice, rasiale, de gen, religioase etc.). România a fost prima țară care organizat un workshop, iar acesta a constat în urmărirea a 2 videoclipuri despre respectarea celorlalți, într-un joc în care oamenii erau împărțite în perechi (în care fiecare membru al perechii era nevoit să zică ce apreciază și ce îl deranjează la partenerul său) și într-un joc în care fiecare țară trebuia să identifice probleme și soluții plecând de la una din următoarele tematici: familie (Slovacia), educație (Serbia) și minorități (Ungaria).

În ultima zi ne-am primit diplomele de participare (Youthpass) în cadrul acestui proiect și am avut restul zilei (până în momentul în care am ales să facem grătarul) liberă, iar pe 23 iulie m-am întors acasă însoţită de Dănuț Stanciu (pe această cale îi mulțumesc pentru transport).

În opinia mea, acest proiect a decurs exemplar (sau aproape exemplar) în ceea ce privește organizarea programului și în alegerea activităților. Sunt pe deplin satisfăcută, deoarece am îndeplinit tot ceea ce mi-am propus (și chiar mai mult de atât).

Vă expun şi câteva poze relevante din proiect: